Acest site utilizează cookie-uri

Daca navigati in continuare pe acest site fara a schimba setarile privind cookie-urile, vom presupune ca acceptati sa primiti toate cookie-urile de pe acest site. Puteti schimba setarile privind cookie-urile in orice moment. Pentru a afla ai multe, cititi Politica de utilizare cookies.

Modifică setările

Teatrul National I. L. Caragiale


In aprilie 1836, "Societatea Filarmonica" – societate culturala infiintata de I.H. Radulescu si Ioan Cimpineanu – cumpara Hanul Cimpinencii pentru a construi in acel loc cladirea Teatrului National si incepe colectarea de bani si materiale pentru acest scop.

In 1840, "Obsteasca Adunare" propune domnitorului Alexandru Ghica un proiect pentru constructia Teatrului National cu cheltuiala statului. Proiectul este aprobat la 4 iunie 1840. Domnitorul Gheorghe Bibescu reia ideea infiintarii teatrului si aproba noua locatie: fostul han Filaret.

Locul hanului Filaret a fost ales din mai multe motive: se intindea pana la mijlocul Podului Mogosoaiei (azi, Calea Victoriei) si se afla oarecum in centrul orasului; dupa cutremuruldin 1838, hanul suferise pagube importante si trebuia daramat.

Din raportul din 13 august 1843 al comisiei insarcinate cu ridicarea teatrului, rezulta ca sunt necesari 20.300 de galbeni pentru intreaga constructie a teatrului. La acea data nu erau disponibili decat 13.000 de galbeni. Gheorghe Bibescu prin „Inalta Rezolutie” spune: „Am fi dorit ca acel teatru sa se savarseasca cu 13.000 de galbeni” si cere comisiei sa faca economie dar si acordul in caz de nevoie pentru fonduri suplimentare „din capitolul extraordinar al Visteriei”.

Acestea deoarece Bibescu considera „cladirea Teatrului in orasul Bucurestilor fiind un lucru care priveste nu numai la folosul acestui oras, dar a totului neamului Romanesc, prin influenta izbavitoare ce va avea atat asupra bunelor naravuri cat si asupra desavarsirii limbii Nationale si dezvoltarii literaturii Romanesti.”

In septembrie 1843, comisia ia legatura cu trei mari arhitecti din Paris, Viena si Munchen pentru intocmirea unui plan. Pentru aceste planuri s-au platit 3.150 lei pentru cel din Paris, 2.523 lei pentru cel de la Viena si 120 de galbeni pentru cel de la München . In urma analizei, comisia se hotaraste pentru planul arhitectului C.Roesner din München. Pentru ca domnitorul nu este multumit, in 1845 se depun noi planuri. Este preferat planul Villacrose, asupra caruia arhitectul vienez A. Hefft, chemat in 1846 de catre noua comisie, isi da acordul.

Spre sfarsitul anului 1847, comisia se modifica din nou iar din mai 1848  incep lucrarile la ridicarea teatrului, lucrari intrerupte de evenimentele revolutionare din iunie 1848. In august 1849, dupa instalarea pe tron a domnitorului Barbu Stirbei, se reia licitatia pentru terminarea constructiei.

Suma prevazuta initial n-a fost suficienta. In ianuarie 1852 s-a raportat domnului ca pentru constructie s-au cheltuit 1.518.675 lei si pana la terminarea lucrarii mai erau necesari 1.039.961 lei. Dar si aceste prevederi au fost depasite. Toate cererile arhitectului Hefft erau aprobate de Stirbei. In cursul anului 1852 lucrarile s-au desfasurat intr-un ritm intens. Decoratiunile interioare au fost realizate de germanul Muhldorfer.

Unitati de cazare din zona